miercuri, 27 februarie 2008
The Shadows Are Walking: Cu hemoroizii inainte
The Shadows Are Walking: Cu hemoroizii inainte, hemoroizi, tratamente
duminică, 24 februarie 2008
Cu hemoroizii inainte
Contrar asteptarilor, acest articol nu este o alegorie. E chiar despre hemoroizi.
Ati observat ca in ultima vreme s-au inmultit reclamele la tratamente pentru hemoroizi? In ziare, sub fata de la pagina 5,
bannere pe peretii cladirilor, ce mai tot tacamul. ¿Si..?, nu v-ati intrebat ce-o fi cu asta? O fi o noua moda pentru reclame
desuchiate, sau doar s-au inmultit pacientii cu astfel de probleme?
Combinatele si fabricile s-au lichidat (a se citi privatizat) de mult. Deci oare ce-ar mai putea Romania sa produca? Ei bine da,
producem hemoroizi.
Pe vremuri citeam carti "comuniste" de geografie, in care erau prezentate statele lumii (chair asa se numea mi se pare), cu tot felul de date,
destul de stufoase, printre care si unele referiri econimice; Romania era trecuta acolo, printre altele ca fiind pe locul 3 la productia de
cartofi, si pe 4 la porumb (daca mi-aduc bine aminte), iar sufletul meu de copil se umfla ca o gogoasa, sa vad ca tarisoara mea e si ea printre locurile fruntase la ceva. Bineinteles ca acele cifre erau preluate din cincinale, iar scumpa mea
Romanie nu era pe locul 3 nici la productia de gandaci de Colorado.
Dar iata ca acum avem un nou motiv sa fim mandri, pentru ca mai mult ca sigur suntem pe locurile fruntase la productia de hemoroizi.
Si care ar fi motivele pt care romanii fac hemoroizi?
Ei bine, daca va documentati, o sa vedeti ca majoritatea dau vina pe dieta, lipsa de fibre din alimentatie, cosntipatie, bla, bla..
Adevaratul motiv este sedentarismul, si statul pe scaun (cu ochii in calculator, lucru pe care il faci chiar si acum, muhahaa..)
la birou. Ei bine da, intr-u cat ocupatia de baza a bucuresteanului e statul la birou, era firesc sa se inmulteasca si
tratamentele pt hemoroizi.
Alti factori pe care as mai vrea sa-i mentionez ar fi Mc'Donalds'u, si nu in ultimu rand "practicile sexuale neobisnuite"
Dar asta e alta poveste, nu-i asa?
Ati observat ca in ultima vreme s-au inmultit reclamele la tratamente pentru hemoroizi? In ziare, sub fata de la pagina 5,
bannere pe peretii cladirilor, ce mai tot tacamul. ¿Si..?, nu v-ati intrebat ce-o fi cu asta? O fi o noua moda pentru reclame
desuchiate, sau doar s-au inmultit pacientii cu astfel de probleme?
Combinatele si fabricile s-au lichidat (a se citi privatizat) de mult. Deci oare ce-ar mai putea Romania sa produca? Ei bine da,
producem hemoroizi.
Pe vremuri citeam carti "comuniste" de geografie, in care erau prezentate statele lumii (chair asa se numea mi se pare), cu tot felul de date,
destul de stufoase, printre care si unele referiri econimice; Romania era trecuta acolo, printre altele ca fiind pe locul 3 la productia de
cartofi, si pe 4 la porumb (daca mi-aduc bine aminte), iar sufletul meu de copil se umfla ca o gogoasa, sa vad ca tarisoara mea e si ea printre locurile fruntase la ceva. Bineinteles ca acele cifre erau preluate din cincinale, iar scumpa mea
Romanie nu era pe locul 3 nici la productia de gandaci de Colorado.
Dar iata ca acum avem un nou motiv sa fim mandri, pentru ca mai mult ca sigur suntem pe locurile fruntase la productia de hemoroizi.
Si care ar fi motivele pt care romanii fac hemoroizi?
Ei bine, daca va documentati, o sa vedeti ca majoritatea dau vina pe dieta, lipsa de fibre din alimentatie, cosntipatie, bla, bla..
Adevaratul motiv este sedentarismul, si statul pe scaun (cu ochii in calculator, lucru pe care il faci chiar si acum, muhahaa..)
la birou. Ei bine da, intr-u cat ocupatia de baza a bucuresteanului e statul la birou, era firesc sa se inmulteasca si
tratamentele pt hemoroizi.
Alti factori pe care as mai vrea sa-i mentionez ar fi Mc'Donalds'u, si nu in ultimu rand "practicile sexuale neobisnuite"
Dar asta e alta poveste, nu-i asa?
vineri, 22 februarie 2008
Kosovo
Presedintele Traian Basescu ar trebui sa depuna eforuri vizibile in ceea ce priveste autodeclararea independentei regiunii Kosovo. In calitatea Romaniei de membru ONU, Nato si al UE, ar trebui sa avem un cuvant de spus impotriva unor tari cu priviri inguste, ca Germania, Franta, si poate mai putin in ceea ce priveste Anglia, tara care se vrea aliatul puternic al SUA in Europa, si care vor urma politica acestora indiferent de consecinte. Decizia Europei in ceea ce priveste desfiintarea statului Iugoslav, a fost una total eronata, iar acum continua prin a desfiinta chiar si micul stat sarb. NU voi intelege niciodata politica marsava a europei in ceea ce priveste micul imperiu al lui Tito, de ce a s-a vrut faramatirarea lui, in loc sa se creeze premizele unei colaborari, si de ce nu, integrarea in Uniunea Europeana a acestuia. Probabil Europa s-a temut de eventuala competitie economica a unui stat, care altfel ar fi supravietuit f bine si fara ajutorul europenilor. In urma acestui act, consider ca Europa nu e cu nimic mai prejos de politica americana, si beneficiaza de aceleasi mijloace pentru a-si atinge scopurile. Norocul nostru este ca, pe deoparte, Europa nu are inca puterea pe care o au SUA, pe de alta parte ca facem parte din ea. Ca o ultima idee, as vrea sa mai spun ca, ma bucura faptul ca parlamentul Romaniei s-a pronuntat impotriva recunoasterii independentei regiunii Kosovo si, ma mira pozitia presedintelui Traian Basescu, care macar pentru moment a renuntat la pupincurismul pro american, cu care ne-au obisnuit mai toti conducatorii post revolutie, si mai ales cei de dreapta. Oare sa fie din cauza ca e an electoral?
luni, 18 februarie 2008
The Last One
Well... The time has come
This site, was nice, while it lasted, but now it is
time for me to kill it. Yeah, I'm done with this, the
pathetic mode of exposing my insides. Yes, loneliness
is back, and is here to stay for a while, and it will
be me and my little thoughts again. As for the site..
say goodbye to it, for there will be no one here to
write again, it will remain alone, like a small child
in darkness, and no one to hear his cry. Alone like
me.
After all, is not so bad to be alone, once u have
accepted it, it will come easy. And maybe, one day,
the sun will return, and will shine once more.
At the end of this, I wonder dear reader, do you know
how is to be no one? Just a walking shadow...
This site, was nice, while it lasted, but now it is
time for me to kill it. Yeah, I'm done with this, the
pathetic mode of exposing my insides. Yes, loneliness
is back, and is here to stay for a while, and it will
be me and my little thoughts again. As for the site..
say goodbye to it, for there will be no one here to
write again, it will remain alone, like a small child
in darkness, and no one to hear his cry. Alone like
me.
After all, is not so bad to be alone, once u have
accepted it, it will come easy. And maybe, one day,
the sun will return, and will shine once more.
At the end of this, I wonder dear reader, do you know
how is to be no one? Just a walking shadow...
sâmbătă, 16 februarie 2008
Te iubesc
I realized long time ago that creation and loneliness are going hand to hand. That would mean that creation usually comes out of sadness, or at least there must be something that bothers the "creator", in order to get his ass back to work. Well.. today nothing bothers me at all. So my creation for today will be nothing, 0, nada, keine. :) Yeah..
PS- I shure hope she knows she's the reason for my little piece of happiness...
PS- I shure hope she knows she's the reason for my little piece of happiness...
vineri, 15 februarie 2008
De ce ne facem blog
Si vine o zi ca asta, in care te hotarasti sa iti faci blog. E o zi trista, ca toate celelalte de altfel. Dar totusi are
o semnificatie ziua asta, si anume, aceea ca e ziua in care recunosti ca esti mizerabil, si ca vrei sa iesi din starea asta.
E ca un tipat pe care l-ai tinut prea mult in tine, si acum ii dai drumu afara cu toata puterea. Si pentru o clipa e
chiar mai mult de atat, e firul de ata de care ai nevoie ca sa nu cazi si mai adanc decat esti. Si te apuci si scrii, si iti
pui gandurile "pe hartie", si te gandesti; hei! nu mai sunt chiar asa de singur, cineva, tot va intra si va citi..
si acelui om ma adresez, si da.. parca incepe sa semene cu o discutie.. e ca si cum gandurile s-ar interconecta intre ele.
Dar aceasta senzatie de oarecare multumire, nu dureaza foarte mult. Cel putin in cazul meu, s-a terminat f repede. Cand am
intrat putin in itele "blogospherei" si am vazut, k de fapt nu e chiar asa simplu.. oamenii nu intra aiurea, sa vada ce scrie
un retard la ora 12 noaptea, macinat de angoasele personale. Pana la urma trebuie sa te rezumi la cei pe care ii cunosti,
si sa le spui: Hei! mi-am facut blog. intrati sa vedeti ce debitez. Imda.. de parca cuiva i-ar pasa. Si deci? concluzia?
Cu ce ramai dupa toata aceasta tevatura, aceasta incercare de evadare? Ramane ceva totusi.. ramane tipatul, pe care il dai
afara cu toata puterea, si pe care nu-l aude nimeni. Si tu.. sa iti citesti propriile randuri, si in loc sa refulezi,
te uiti la acele randuri, si parca iti vezi gandurile razbatand din ele, si reintrandu-ti in cap, pentru a-ti face
sufletul si mai apasat decat era..
De ce incercam incontinuu sa scapam, sa iesim din propriul suflet? De ce fugim de singuratate? De ce inventam in fiecare zi
metode mai complexe pentru a ne face auziti, daca oricum nu ne aude nimeni? Ne incapatanam sa credem ca exista o scapare
si ca noi o vom descoperi. Traim intre patru pereti goi, fara usi si fara geamuri, si cautam cu meticulozitate crapatura din
perete, cea mai mica speranta de a mai vedea cerul purpuriu, si de a mai trage o data in piept aerul verde. Vrem sa ajungem
dincolo, dar dincolo e la fel de liniste ca si aici, si ne risipim energia cautand lucruri inexistente. Eu prefer sa ma asez
jos intre cei patru pereti goi, si sa inchid ochii si sa vad cerul purpuriu si sa trag cu nesat din aerul verde.
o semnificatie ziua asta, si anume, aceea ca e ziua in care recunosti ca esti mizerabil, si ca vrei sa iesi din starea asta.
E ca un tipat pe care l-ai tinut prea mult in tine, si acum ii dai drumu afara cu toata puterea. Si pentru o clipa e
chiar mai mult de atat, e firul de ata de care ai nevoie ca sa nu cazi si mai adanc decat esti. Si te apuci si scrii, si iti
pui gandurile "pe hartie", si te gandesti; hei! nu mai sunt chiar asa de singur, cineva, tot va intra si va citi..
si acelui om ma adresez, si da.. parca incepe sa semene cu o discutie.. e ca si cum gandurile s-ar interconecta intre ele.
Dar aceasta senzatie de oarecare multumire, nu dureaza foarte mult. Cel putin in cazul meu, s-a terminat f repede. Cand am
intrat putin in itele "blogospherei" si am vazut, k de fapt nu e chiar asa simplu.. oamenii nu intra aiurea, sa vada ce scrie
un retard la ora 12 noaptea, macinat de angoasele personale. Pana la urma trebuie sa te rezumi la cei pe care ii cunosti,
si sa le spui: Hei! mi-am facut blog. intrati sa vedeti ce debitez. Imda.. de parca cuiva i-ar pasa. Si deci? concluzia?
Cu ce ramai dupa toata aceasta tevatura, aceasta incercare de evadare? Ramane ceva totusi.. ramane tipatul, pe care il dai
afara cu toata puterea, si pe care nu-l aude nimeni. Si tu.. sa iti citesti propriile randuri, si in loc sa refulezi,
te uiti la acele randuri, si parca iti vezi gandurile razbatand din ele, si reintrandu-ti in cap, pentru a-ti face
sufletul si mai apasat decat era..
De ce incercam incontinuu sa scapam, sa iesim din propriul suflet? De ce fugim de singuratate? De ce inventam in fiecare zi
metode mai complexe pentru a ne face auziti, daca oricum nu ne aude nimeni? Ne incapatanam sa credem ca exista o scapare
si ca noi o vom descoperi. Traim intre patru pereti goi, fara usi si fara geamuri, si cautam cu meticulozitate crapatura din
perete, cea mai mica speranta de a mai vedea cerul purpuriu, si de a mai trage o data in piept aerul verde. Vrem sa ajungem
dincolo, dar dincolo e la fel de liniste ca si aici, si ne risipim energia cautand lucruri inexistente. Eu prefer sa ma asez
jos intre cei patru pereti goi, si sa inchid ochii si sa vad cerul purpuriu si sa trag cu nesat din aerul verde.
The movie before the sleep
I hate Ryan Reynolds. Actually I hate the one who produced and realized the scripts for The Nines. Did it ever happen to you,
to watch a movie, and all time from the beggining to the end, to repeat obsessingly: "God, this is crap". This movie is about
someone how realizes that he is god. Yes he is a god (he has no belly button)! Jeez.. and besides that is a childish idea, it is spoken very weakly,
no feeling whatsoever. But it does have a good a moment in the end, yes, that would be the fact that, after all this
prolonged torture of the viewer, it has an ending. I felt a big relief when the movie ended, and that would be the only good
moment of the movie.
A terrible way to spend a lonely evening...
to watch a movie, and all time from the beggining to the end, to repeat obsessingly: "God, this is crap". This movie is about
someone how realizes that he is god. Yes he is a god (he has no belly button)! Jeez.. and besides that is a childish idea, it is spoken very weakly,
no feeling whatsoever. But it does have a good a moment in the end, yes, that would be the fact that, after all this
prolonged torture of the viewer, it has an ending. I felt a big relief when the movie ended, and that would be the only good
moment of the movie.
A terrible way to spend a lonely evening...
The first
08.02.15
Status : Par!a Killing Snowflakes!
Listening to: This Is A Film (on and on), I give it All I Have.
I reached to the conclusion that humans are snowflakes, falling snowflakes.
And I was thinking, If I am a snowflake, what are the chances for me to find another snowflake on my way down,
And if I'll find one, what are the chances to find the right snowflake?
+ I've changed the name of monica's messenger group, from "I need u a lot" to : "I am what I am". >8)
In ziua de azi nu mai e timp de dragalasenii,, nu mai are nimeni timp de tine, sa stea sa te intrebe, "vai bogdane,
de ce esti suparat? ce ai patit, pot sa fac ceva sa te simti mai bine? a nu? bine asta e, vorbim cand iti trece.."
tu trebuie sa te duci la meditatii(prietena mea face meditatii), trebuiesa iti faci scoala, sa faci rost de bani, trebuie sa neimbracam, sa mancam,
nu ne mai permitem sa pierdem timpul cu chestii inutile, gen sa vedem, de ce, s-ar simti bogdanel mizerabil? daca putem sa
ajutam, trebuie in primul rand sa ne asiguram ca o putem face in timp util, gen 5 minute maxim. Pentru ca timpul costa bani,
timpul pierdut ne face stomacurile flamande sa urle, si ne face si urati, pentru ca nu vom mai avea cu ce sa ne imbracam
frumos. Deci daca vreodata se iveste vreo problema in calea ta, si daca cumva nu te lasa sa treci, incearca s-o rezolvi,
dar cat mai repede, si daca cele 5 minute nu-s suficente, atunci da-o naibi de problema, da-i un picior si vezi-ti de drum.
Caci sunt lucruri mai importante de facut. Intotdeauna sunt.
Status : Par!a Killing Snowflakes!
Listening to: This Is A Film (on and on), I give it All I Have.
I reached to the conclusion that humans are snowflakes, falling snowflakes.
And I was thinking, If I am a snowflake, what are the chances for me to find another snowflake on my way down,
And if I'll find one, what are the chances to find the right snowflake?
+ I've changed the name of monica's messenger group, from "I need u a lot" to : "I am what I am". >8)
In ziua de azi nu mai e timp de dragalasenii,, nu mai are nimeni timp de tine, sa stea sa te intrebe, "vai bogdane,
de ce esti suparat? ce ai patit, pot sa fac ceva sa te simti mai bine? a nu? bine asta e, vorbim cand iti trece.."
tu trebuie sa te duci la meditatii(prietena mea face meditatii), trebuiesa iti faci scoala, sa faci rost de bani, trebuie sa neimbracam, sa mancam,
nu ne mai permitem sa pierdem timpul cu chestii inutile, gen sa vedem, de ce, s-ar simti bogdanel mizerabil? daca putem sa
ajutam, trebuie in primul rand sa ne asiguram ca o putem face in timp util, gen 5 minute maxim. Pentru ca timpul costa bani,
timpul pierdut ne face stomacurile flamande sa urle, si ne face si urati, pentru ca nu vom mai avea cu ce sa ne imbracam
frumos. Deci daca vreodata se iveste vreo problema in calea ta, si daca cumva nu te lasa sa treci, incearca s-o rezolvi,
dar cat mai repede, si daca cele 5 minute nu-s suficente, atunci da-o naibi de problema, da-i un picior si vezi-ti de drum.
Caci sunt lucruri mai importante de facut. Intotdeauna sunt.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
